Ana-Maria Brezniceanu
Ana-Maria Brezniceanu lucrează de 29 de ani în învățământ și a avut elevi de toate vârstele și de multe naționalități. A început ca profesor de limbi străine (engleză/franceză) în România, apoi ca profesor de franceză și de literatură engleză în Toronto, Canada. Revenind în țară, a ales calea antreprenoriatului înființând în 2007 prima grădiniță Montessori din București autorizată de Ministerul Educației și apoi prima școală cu această pedagogie. Pentru fetița ei și pentru mulți alți copii care i-au trecut pragul și i-au rămas în suflet în acești 17 ani.
I-a plăcut mult să învețe. Încă mai învață și probabil nu se va opri niciodată. De la liceu de matematică-fizică a trecut la facultate de limbi și literaturi străine, a continuat cu un masterat în studii canadiene, cu un doctorat în științele educației în curs. Între ele, multe cursuri, ateliere, conferințe… hrănitoare, generatoare de multe răspunsuri, dar mai ales de multe întrebări.
Ca director de școală, care a recrutat și a coordonat numeroși profesori, Ana-Maria a învățat că nu există metodă panaceu, că oricât de bună ar fi pedagogia aleasă, modul în care este pusă în practică de fiecare profesor face diferența în viața fiecărui copil. De aceea, crezul Anei-Maria este că omul sfințește locul. Iar când vedem acest lucru într-un profesor, într-un părinte, în toți cei care lucrează cu și pentru copii, știm că va produce reverberații nu numai în viețile acelor copii, adulți în devenire, ci mai departe prin ei către alții.
Prin activitatea de cercetare în cadrul doctoratului, Ana-Maria militează pentru introducerea în programele de formare inițială a cadrelor didactice a unor module consistente de dezvoltare personală și de auto-cunoaștere. Conștientizarea propriilor emoții și modele de răspunsuri sociale, a propriilor valori ne ajută să creștem Oameni, nu doar viitori angajați la un loc de muncă. Fațetele unui profesor sunt multiple, rolurile sale în clasă sunt complexe, pe lângă cel de facilitator al învățării. Mai putem livra lecția conform planificării dacă nu gestionăm clasa? Cum facilităm învățarea la elev dacă nu controlăm decât predarea ca profesori? Unde este calea de mijloc între toate acestea? Iată câteva întrebări la care ne invită să reflectăm.
